Cartoful

Cartoful joacă un rol important în bucătărie datorită caracteristicilor organoleptice și texturii speciale. De fapt, în funcție de modul în care este pregătit,  poate asuma arome și texturi foarte diferite. Ca și alte amidonoase, are o aroma delicata care îl face sa se combine ușor cu aproape orice fel de mancare: în loc sa le modifice gustul, de fapt, el il imbunatateste. Prin urmare, se poate alătura unui aperitiv, la fel ca în salata de caracatiță și cartofi, la cuptor pot însoți fripturi, tocănițe, piure, pește aburit delicat, ca ingredient principal poate fi protagonist și la felul unu (gnocchi, creme), și la felul doi (plăcinte, sufleuri), și mult mai multe.

în bucătărie

Cartofii pot fi în general împărțiti în două tipuri :

cei  cu miez de culoare galbenă sau de ceară și cei cu miez alb.

Primii  sunt mai potriviti pentru salate deoarece, odată fierti , nu au tendința de a  farama. De asemenea, sunt utlizati pentru cartofi prajiti si sunt potriviti pentru a fi transformati într- clasic  formă de măsline alungite.

Cartofii cu pastă albă sunt ideale, atat pentru prăjit, cat si pentru prepararea de gnocchi, piure de cartofi , crochete , quenelles , sunt utilizati pe plan internațional pentru garnitura la  pește fiert prin înlocuirea , în acest caz , a celor cu pastă  galben .

Cartofii trebuie să fie curățati, în general, înainte sau după copt, cu excepția celor noi , care poate fi pur și simplu frecati energic cu o perie aspra.

conservarea

Pentru păstrare, cartofii ar trebui să fie alesi  sănătoși, nu încrețiti, și lipsite de muguri, precum și de părți proaspete și verzi .

Stocarea trebuie facuta pe gratare într -o cameră protejată de lumină (atât lumina solară cat și artificială) pentru a evita inverzirea: Această culoare corespunde unei creșteri a concentrației de solanina ( o substanță toxică ). De asemenea, ar trebui să fie apărati de frig (temperatura ideală de depozitare este între 3 și 6 ° C) sub zero vor deveni dulcegi.

Arta de prajire

Pentru a obține un rezultat excelent trebuie să se taie cartofii în mod regulat , apoi se lasă la macerat în apă pentru a pierde excesul de amidon,  scurgeti, uscati, și apoi continuați cu prajirea . Aceasta va avea loc în două etape, se prăjesc cartofii in ulei de arahide la temperatura de 140°, astfel încât să se coaca și in interior, și atunci  când sunt fregezi se scurg și se prăjesc  din nou la 180 ° C până devin aurii. În acest moment , se scurg ,se  pun pe o foaie de hârtie absorbantă, dar fara a se acoperi (în caz contrar acestia devin moi), și se servesc punand sare inainte de a aduce la masa .

Plante aromatice : un ghid practic pentru utilizare

În bucătăria italiană aromatizarea felurilor de mâncare  implică de multe ori utilizarea  așa-numitelor plante aromatice , de la cele mai comune si disponibile în supermarket-uri , proaspete sau uscate la cele mai rare și neobișnuite. Numitorul comun în bucătăria de pește este cu siguranta delicatețea  aromei, cu câteva excepții rare . Aceasta, trebuie să fie tradusa printr-o folosire moderata,  dar  esențială, ca o caracteristica pentru mai multe  feluri de mâncare.  Vom începe această scurtă trecere în revistă , începând   de  la planta aromatica, Mărar ( Anethum graveolens ), care este folosit în marinate,pentru pești mai delicate ,  cum ar fi grouper, dorada, biban de mare, amberjack . Acestea pot fi, de asemenea, utilizate ca un adaos in sosurile  care însoțesc bucatele din carne de peste din speciile cu gust mai intens, cum ar fi tonul , pălămida, macroul . Plantele aromatice au proprietăți stimulante a apetitului, promoveaza digestia si sunt un puternic antifermentativ, precum Anason ( Pinpinella anisum ), cu  arome foarte intense, care este folosit în marinatele pentru speciile de apa dulce, cum ar fi crap, lin, sturioni. Cunoscut și mult folositul  Busuioc ( Ocimum Basilicus ) este potrivit pentru o serie nesfârșită de feluri de mâncare de pește. Utilizarea trebuie să fie insa cu atentie si să nu uitați să-l adăugati numai la sfârșitul  gătitului, deoarece uleiurile esentiale sunt destul de "slabe" și la temperaturi ridicate isi pierde imediat inconfundabilul sau parfum . Mai puțin cunoscut, tipic in  bucătăria de la țară  și in cultura  din mediul rural , care din păcate , sunt treptat-treptat pe cale de dispariție, este Limba mielului ( Borago officinalis ), planta  medicinala bogata în potasiu și calciu, diuretica, tonic pentru sistemul nervos, cu proprietati de epurare  și sudorific . Este potrivita pentru cultivarea in casă și de multe ori se gaseste in preparatele din speciile de apă dulce. Foarte buna cu  paste umplute și sos de pește, cum ar fi pastrav, stiuca și mreana. În Italia , este utilizata pe scară largă în dulciuri și preparate din carne, dar Scortisoara ( Cinnamomum zelyanicum ) se pretează  a fi un ingredient extraordinar pentru a fi utilizat si în preparate etnice sau pentru a da o anumită conotație  supelor de pește. Asocierea cu  sarea indianaKala NamaK și piperul  lung Selim este de exceptie.

Combinatia intre  Scorțișoară , Kala Namak și piperul lung Selim  chiar face supele din peste rândunică de mare , scorpie și  calcan delicioase. Practic, indispensabil în bucătăria din sudul Italiei  Cappero ( Capparis spinosa ) are o funcție dublă : in preparatele delicate, daca este  folosit cu moderatie, adaugă o puternică și inconfundabilă aroma.Dacă este folosit în feluri de mâncare  cu arome intense,  poate atenua notele  mai agresive .

Întotdeauna în supele  și in marinatele din specii de apă dulce, cum ar fi păstrăv, păstrăv fântânel și sturioni, Coriandru ( Coriandrum sativum ) este un ingredient care cunoscatorilor nu trebuie sa le lipseasca niciodata. Este  stimulent și are  proprietăți carminative. Folosit pe nedrept prea putin,  Tarhon ( Artemisia dracunculus ) este una dintre acele plante aromatice pe care fiecare pasionat  de bucatarie ar trebui să știe sa o foloseasca si anume  cât mai mult posibil . Imbunătățește gustul de calamar la gratar, supe de pește, sosuri de crustacee.

Chivas ( Allium schoenoprasum ) este o alternativă viabilă pentru cei care nu tolereaza usturoiul și are proprietati  purificative și diuretic . Va fi folosit crud pentru a aroma salatele, cum ar fi salata de portocale cu fenicul, în combinație cu un  greater amberjack crud( Seriola dumerili), sau în salata de telina, cartofi și roșii uscate sau pentru a se combina cu o carpacio de caracatiță. Fenicul sălbatic sau Kümmel ( Foeniculum officinalis ), stimulează pofta de mâncare și ajută la digestie : ingredient care merge bine cu toate soiurile de pește uleioase, cum ar fi sardine, anșoa, macrou, ton dungat  merluciu. Sunt utilizate semințele întregi sau sub forma de pulbere Ienibahar ( Juniperus communis ) este un fruct utilizat pe scară largă în preparatele din carne și în special în vanat. Foarte bun dacă il zdrobiti (boabele nu ar trebui să fie ingerate ) și utilizat cu mare reținere pentru sosuri și condimente aromate , cum ar fi aceea care combina bavette(linguine) a la bottarga de chefal(oua de peste sarate si uscate), și midii. Isop ( Hysoppus officinalis ) este o planta aromatica destul de rara care sporeste mai bine atunci când este cuplata cu arome delicate , cum ar fi  cubuleti de peste ”sărac” pentru a fi utilizat împreună cu un risotto . Dafin ( Laurus nobilis ) , --a nu se confunda cu Prunus laurocerasus care este extrem de toxic ! -este folosit în supele de pește  si în bisque și este foarte potrivit pentru a  pregăti anghila . Leustean (Levisticum officinalis ) este o alta specie, care seamănă la  gust cu telina si  se poate utiliza crud , tocat marunt , în combinație cu salate și preparate din pește, cu cefalopode ( sepie, calamar, caracatiță baby, caracatiță, piovra-caracatiță de peste 1kq ) . Familia Mentă include multe soiuri , cele mai utilizate și valoroase sunt menta dulce, menta de apă și  mentă piperată. Se folosesc de obicei pentru a aromatiza sosuri de baza și în acele preparate care există  crustacee, cum ar fi  creveți, langustine și cannocchia(squilla mantis). Oferă felurilor de mâncare o notă clară și inconfundabila de prospețime . Maghiran și oregano sunt ambele specii ale familiei Laminaceae ( Origanum vulgare - Origanum majorana ) și se potrivesc foarte bine folosite uscate în acele preparate din pește iar în cazul în care  pe scară largă se folosesc  rosii, se amesteca perfect . Puterea aromei este destul de scăzuta, astfel încât ar trebui să fie utilizat la temperaturi medii / scăzute pentru a preveni ca reziduurile  de uleiuri esențiale sa fie  dispersate . Roinita ( Melissa officinalis ) este un digestiv puternic și îl puteți folosi proaspat pentru a  marina lup de de mare, murmure , umbrine. Nucsoara ( Myristica fragrans ) este o planta aromatica ce  se încadrează în categoria de “ specie” și o puteți folosi în supe și preparate din peștele asa numit " apa nebun " . Și mai puțin agresiv decât multe soiuri de piper dar care ușor își pierde aroma, ar trebui să-l utilizați numai atunci când terminati de gătit, sau chiar cand opriți  flacara.

Piper deja  am discutat în profunzime. Rozmarin ( Rosmarinus officinalis ), se potrivește, de preferință in stare proaspăta, cu toate sosurile cu crustacee și pește la grătar . Mai puțin cunoscut decât cimbrul  este Cimbru de gradina ( Santureia ortensis )care  este o plantă asa cum spune chiar numele său latin ce crește în grădini și are proprietati digestive și  depurative. Merge bine cu sosuri de pește si feluri de mâncare  în care acestea sunt combinate cu legume sau branza.

Cimbrusor ( Tymus vulgaris ), cu un conținut ridicat de uleiuri esențiale este folosit,  în general, la supe și sosuri aromate de crustacee  incins direct in ulei. Sofranul ( Crocus sativus ) conține un procent ridicat de crocosio și acrocina care este singurul carotenoid solubil în apă și de aceea este  o foarte importantă sursă de vitamina A și o cantitate mai mică de vitamina B1 și B2.Isi găseste utilizarea în sosuri pentru crustacee . Celebra este o combinație de dovlecel , creveți , mentă și șofran.  Incheiem  cu Ghimbir sau Ginger ( Zingiber officinalis ), care poate fi folosit în stare proaspătă pentru a aromatiza marinate de carpacio și tartar de peste.

Cum se curata Crevetii

Crevetii aparțin speciei de crustacee, atât de apă sărată cat și de apă dulce și sunt diferențiati în funcție de culorile și mărimea exoscheletului. Crevetele poate fi recunoscut prin dimensiunile sale, cei  mici de pana la 7-10 cm și crevetii  de dimensiuni mari( tiger prawns sau jumbo prawns). de la 15 cm în sus . Cei mai comuni creveți mari sunt din Thailanda și din  Argentina. Odată prinse, sunt congelate în navă și exportate peste tot în lume. Cei prinși în Marea Mediterană, pe de altă parte, sunt cele mai valoroase și costurile semnificativ mai mari decât cele din străinătate.

Prospețimea crevetilot este recunoscuta la atingere; trebuie să fie fermă și nu moale , daca emana miros rău este mai bine să nu ii consumati. Carnea atunci cand este gatita are un gust intens și se pretează la multe preparate .

Pentru a utiliza  creveți  fără cap și coajă procedați după cum urmează :

Scoateti  capul  creveților 

îndepărtati carapacea de restul corpului până la sfârșitul cozii.

Cu un cuțit practicati o incizie pe partea din spate a creveților.

Cu ajutorul lamei cuțitului se extrage filamentul intestinal care este situat în interiorul acestuia si care poate afecta gustul final.

Spălați sub jet de apă.

Conservare

Creveții odată curățati, păstrați-i în frigider până la utilizare . Cei  proaspeti ii puteți congela și folosi în termen de 3-4 luni. Odată curățate crevetii, carapacea și capul nu trebuie aruncata. Poate fi folosita pentru a pregăti un bun “bisque” de crevetii :  supa cu gust foarte intens , care se adaugă la sosurile pentru paste și orez , sporind foarte mult rezultatul final.

Bucătăria la gratar

Este  una dintre cele mai vechi și gustoase metode de gatit . Din punct de vedere tehnic este o formă de gătit prăjită , adică gătit peste o  utensilă ( grill), care este încălzită de o sursă de căldură: jăratic , resistenta electrica sau arzător cu gaz .

Gătitul  pe grătar vă permite să expuneți alimentele la temperaturi foarte ridicate și într-un timp mult mai scurt. Pentru aceasta, chiar și o mică variație a timpului de preparare poate face freged sau cleios un produs alimentar. Ceea ce  face dificil  gătitul pe grătar, este posibilitatea slabă de reglare a temperaturii: poate fi remediată prin mutarea alimentelor de la un punct la altul al grill-ului ,   unde  există mai mult sau mai puțin căldură , sau prin varierea distanței de la grill la sursa de căldură , ridicand sau coborârand-o pe aceasta.

Alte tipuri similare de gătit , efectuate pe plăci simple sau duble , pe grătare metalice

sau steatit, nu sunt într-adevăr  gătit   pe grill, deoarece le lipsește elementul

esențial, și anume libera circulație a aerului, suficientă pentru a opera o ardere

completa , care poate fi realizata cu orificii de ventilare .

Elementele pentru a produce focul sunt combustibilul și oxigenul.Când oxigenul este insuficient, procesul de ardere va fi incomplet; fumul și flacără galbena va semnaliza că o parte din combustibil nu arde. Condițiile " adevărate" ale gătitului pe grătar exista doar la modelele cu tije de fier cu o grosime cuprinsă între 6 și 8 mm , în gril sau  gratar , gratar electric plasat pe exterior , în timp ce acelea făcute într -un mediu închis , cu puțin oxigen au mai mult caracteristicile  gătitului în cuptor.

Avantajele gatitului la gratar

Această metodă veche de gătit vă permite să gătiti păstrând în același timp toate sucurile din

alimente , care sunt reținute în interior datorită crustei solide care se formează pe suprafața

piesei de îndată ce primește o lovitură  de căldură violenta. În plus ,mâncarea gătită pe grătar este " ușoara " , deoarece gătitul se face prin utilizare scăzuta de grăsime , care nu pătrunde chiar în interiorul alimentelor.

Gătitul   pe grill se realizeaza într- un mod mai simplu:puneti produsul alimentar pe o placă de fontă sau aluminiu turnat ( de asemenea, numit " gratelle " sau " graticole " ), de forma rotunda sau dreptunghiulara , cu diverse dimensiuni si diametre.

Gatitul pe jăratic

Adevaratul gătit  pe gratar este , totuși , efectuat pe grill din bare de fier  sau fonta turnata,

amplasat pe o suprafață plană de cenușă și jar , debordand  de grătar cu  cel puțin 6 cm pe fiecare parte.

Acesta trebuie să formeze mai întâi o pătură  de cenușă , în care se poate intinde jăraticul

bine aprins, cu o grosime de 4 cm pentru" focul viu " , și 2 cm pentru " foc blând . "

Pentru ambele focuri, atat viu cat și pentru cal bland , este esențial covorul de cărbuni. Acesta trebuie sa fie aprins într -un mod uniform , astfel încât să nu lase mangal stins și altul aprins . În plus , pentru o ardere uniformă se recomandă să se arunce un pumn de sare grunjoasa pe cărbunii aprinși și pentru a perfecta ar trebui să fie răspândită aici și colo o mână de ierburi aromatice uscate .

Sunt recomandate : pentru miel-cimbru , salvie pentru carnea de porc, (Poeniculum vulgare)   pentru pește, cimbru, rozmarin pentru carne de manzat, cimbru sălbatic (Thymus serpyllum  ) pentru păsări .

Extract de vanilie facut in casa

ingrediente:

1 păstaie de vanilia bourbon pentru fiecare 100 ml de Rhum Saint-James

Mod de preparare:

Alegeți păstăile, eventual, nu prea uscate. Deschideti-le în direcția longitudinală,  eliberati semințele, apoi se taie în bucăți mici. Puneti păstăile și semințele într-o borcan de sticlă cu rom. Închideti-l și se lasă la macerat cel puțin 4 luni. Se agită din când în când.

Se filtreaza, apoi  folositi cateva lingurite pentru  a aromatiza dulciuri și lichioruri, în loc de vaniliina.

Romul Saint James difera de majoritatea celorlalte romuri, deoarece, de la inceputul epocii lui Lefubure, se face cu metoda tradițională "agricola". Spre deosebire de cea mai populara metoda  așa-numita "traditionala’ sau "engleza", care utilizează ca  materii prime melasa, metoda agricolă folosește nu mai suc,  sucul de trestie pur.

Arta din bucataria italiana : 10 greseli de evitat

Doar să faceti o excursie în SUA ( dar si în Germania ), pentru a vedea modificarea ritualurilor noastre culinare .Ketchup folosit ca sos de roșii, cappuccino la orice oră . Aici,prin urmare sunt cele 10 reguli care încalcă clișeele despre alimente din casa noastră, populară în străinătate si pentru a învăța străinii cum să evite ororile culinare când se aseaza la masa sau se bucură de o specialitate italiană .

1 - Niciodată , niciodată se serveste un cappuccino la mese

Cafea și cappuccino sunt mândria  italiena în lume , dar prima se consumă la micul dejun, in cursul zilei sau la sfârșitul mesei. Cappuccino la micul dejun , însoțit de un dulce ( de preferință, un croissant , brioșe , sau dacă preferați alceva, am putea adăuga ) . Dacă doriți , puteți comanda un cappuccino după o masă , dar se știti că un italienii nu ar face asta .

2 - Risotto și paste nu sunt o garnitura

Organizarea  mancarurilor  în bucătăria italiană este un ritual  și prevede că paste si risotto sunt servite ca feluri de mancare singure și unice ( cu excepția specialitatilor , cum ar fi Osso buco alla Milanese cu risotto )  Servirea  pastelor  sau risotto lângă un alt aliment este o eroare care se intalneste în multe țări , dar în Italia este considerat un sacrilegiu .

3 - Nu turnati ulei in apa  pentru paste

Toate condimentele se adaugă o singură dată cand  pastele  sunt scurse și servite  în farfurie.Niciodată la  apa de gatit. Un pic de ulei se adauga la apa de gatit numai la gatitul foilor de lasagna.

4 - Ketchup pe paste sau pizza : Va rog , nu se poațe ...

Aceasta este o combinație de care italienii raman  socati : chiar dacă ketchup are afinitate cu sos de roșii , adaugărea la paste sau pizza este considerată o infracțiune culinara  adevărata . Păstrați-l pentru cartofi prajiti sau hot dog , va rog.

5 - Spaghete Bolognese ? Nu, numai tagliatelle !

Acesta este probabil cel mai cunoscut fel de mancare preparat  din bucătăria italiană , cel mai exportat , dar nu există un restaurant în Bologna in  care  se găteste spaghete . Acest lucru se datorează faptului că  sosul bolognese se foloseste la condimentarea  tagliatelle , nu spaghete . Vi se pare un detaliu minor ? În bucătăria italiană ghicirea combinației  potrivite intre paste si sos este  obligatorie.

6 - Paste cu pui , niciodata in Italia

Vorbind  cu americanii se dovedește că una dintre cele mai renumite retete considerate ca " tipic italiana " , este  paste cu pui . E jenant  dar trebuie să vă spun că în Italia nu există nici unu care sa  va serveasca un fel de mancare de genul asta.

7 - " Salata Caesar "

Aceasta salata , care ia numele de la creatorul său , Caesar Cardini , este una dintr-o listă lungă de mâncăruri create de bucătari de origine italiană , dar sunt necunoscute în Italia.

8 – Fata de masă cu patrate roșii și albe nu există

Pentru unii, in mod ciudat,  aceasta  față de masă este asociata cu alimentele  noastre și stereotipul de " mananca- spaghete " toate restaurantele italiene dn străinătate il folosesc . Probabil turistii care viziteaza Italia vor fi dezamăgiți când vor afla că noi ,  nu folosim  vreodată . Poate doar un restaurant pentru turisti.

9 - " Fettuccine Alfredo " sunt renumite doar în străinătate

Aceasta este , probabil, cel mai curios lucru  de acest  top ten . Fettuccine Alfredo este un fel de mâncare " italiana ", cel mai celebru în Statele Unite, dar total necunoscut în Italia . Aceste fettuccine, servite cu unt și Parmigiano Reggiano , au fost de fapt inventate  în Bel Paese de Alfredo Di Lelio , un proprietar de restaurant din Roma , dar nu au fost difuzat și nici nu a devenit un " fel de mâncare tradițional " . Cu toate acestea,  peste ocean sunt incredibil de populare și au devenit un simbol al Dolce Vita . Turistii americani care ajung în Italia, în speranța de a gusta Fettuccine Alfredo în orice restaurant din peninsula sunt priviti cu dezaprobare
 .

10 - Învață respectul pentru tradiție și sfatul mamei

Ea a învățat să gătească de la mama sa,  care  a învățat de la mama sa , care la rândul său a învățat de la mama sa și așa mai departe . Acesta este un sistem testat . Dar ceea ce fiecare mama învață pe fiica în bucătărie ? Că iubirea este centrul a tot . Mâncarea italiană este întotdeauna împărtășita cu cei dragi . Dragostea și familia sunt totul .

Doua  exemple de retete citite  pe un site romanesc de bucatarie care se mandreste……….cu….

…unde gătitul e o artă

Spaghete cu scoici şi calamari

1/2 cana vin alb sec, plus 2 linguri

20 scoici mari de lac (mercenaria)

1/2 lingurita sofran

1/4 cana unt

1 cana ceapa taiata felii de circa 5 mm grosime

sare

130-150 g paste

2 linguri ulei de masline

1 lingurita ghimbir ras

1 lingurita usturoi, tocat marunt

15-20 rondele de calamari

1 cana rosii proaspete, taiate cubulete

1 lingura patrunjel tocat (sau coriandru)

Mod de preparare

………………………………………………

Fierbeţi pastele al dente, în multă apă cu ceva sare. Scurgeţi-le şi păstraţi-le la cald.

……………………………………………………………………………………..

------------------------------------------------------------------------------------------------

Nu comentez  modul de preparare  caci  nu are rost.Numai niste randuri de mai sus:

Paste…? Un sos de peste puoate folosi doua  tipuri  de paste: spaghete sau linguine (numite si bavette).

130-150g …….de paste?  O portie de paste este intre 100-120g/ persona, pentru cate persoane este acest

sos?

Am calculat un timp potrivit pentru a termina sosul  pe  cand autorul  retetei  racomanda   pregatirea  pastelor  si pastrarea……la cald. Mai trebuie minim 20 de minute.

Probati si voi. Pastrati pastele  la cald si uitati-va ce sa intampla dupa 20 de minute.

Dar  care este MOTIVUL pentru ca pastele trebuie pregatite nainte?……….. MISTER!

A doua

Spaghete cu ton si ardei

Ingrediente:

1 ceapa mica (maruntita)

1 ardei rosu (fara seminte si taiat fasii)

2 linguri ulei

400 g tomate maruntite din conserva

2 lingurita oregano uscat

4 linguri ketchup

400 g ton

1 ou

350 g spaghete

25 g parmezan

50 g paine

Mod de preparare:

Găteşti ceapa cu ardeiul într-o tigaie, cu jumătate din cantitatea de ulei, până se înmoaie, dar fără să se coloreze. Adaugi roşiile, oregano, 3 linguri de apă şi ar­deiul şi acoperi, lăsându-le la fiert pentru 10 minute, lei tigaia de pe foc, adaugi ………ketchupul,………………………

Un singur comentariu……..

Cititi punctul 4: Cele 10 greseli de evitat de mai sus.

Cum se curata langustine (Scampi)

Langustina este un crustaceu care aparține familie Nephropidae. Are un corp alungit, de culoare portocalie  și este acoperita de o armura robusta, numita carapace . Este ușor de recunoscut pentru ghearele subțiri și alungite care il face diferit de creveți . Abdomenul de langustina se termină cu o coada ce se deschide ca un evantai.

Este comun în toate mările din Italia , Norvegia și Oceanul Atlantic .Preferă fundul de nisip și pescuitul este practicat cu traule de fund .

Carnea de langustina este foarte gustoasa și delicata. Cel mai indicat este de a se consuma dupa coacere pentru a evita intoxicatiile bacterice . Aceasta se pretează la o varietate de preparate , cum ar fi fiearta , la grătar și , de asemenea, ca  bază la sosurile pentru paste și orez .

Când le cumpărați  culoarea trebuie să fie frumoasa, strălucitoare ,  interiorul de la cap nu trebuie să fie de culoare închisă , abdomenul trebuie să nu fie verde și nu ar trebui să emane miros urât.

Cum se curata langustine

Langustinel  pot fi curățate în principal în două moduri diferite în funcție de  scopul pentru care sunt destinate : fie lăsați -le întregi și apoi se fierb , fie pentru grătar sau pentru a înfrumuseța un fel de mancare , sau pentru a folosi numai cozile.

Cu ajutorul unui foarfece  eliminati  picioarele care se află sub carapace .

De asemenea, picioarele laterale .

Decupati antenele  și ochii .

O incizie pe partea din spate a carapacei va facilita a tragere firul de  intestine si eliberarea aromei în timpul gătitului  și o deschidere mai usora atunci când trebuie consumate.

Odată ce ati efectuat toți pașii, se spală sub apă de la robinet și se scurge .

Cum curățati  cozile de langustine

Desprindeti  cozile de langustină de la cap.

Cu ajutorul unei foarfeci , în partea inferioară , se pratica o incizie de-a lungul carapacei până la extremitatea cozii.

Practicati altă incizie în partea opusă , pe întreaga lungime a cozii .

Ridicați carapacea, care este mai subtire si mai maleabila decat cea superioara.

La acest punct extrageti  pulpa.

Se incizeaza carnea de pe spate pentru a trage firul de  intestine. 

Clătiți rapid pentru a elimina  eventualele reziduuri de la curățare .

Conservarea

Dacă langustinele  nu sunt folosite imediat , depozitați-le în frigider acoperite cu o cârpă umedă și se consuma în termen de 24 de ore.

Puteți sa le congelati  prin plasarea lor într- o pungă de plastic, având grijă să nu se rupa ghearele in momentul dezghețarii și mâncați –le  în termen de 2-3 luni .

Sfaturi

Evitați consumul celor  care si-au schimbat mirosul , culoarea și au o textura moale la atingere .

Odată curățate langustinele, carapacea nu trebuie aruncata. Poate fi folosita pentru a pregăti un bun “bisque” de  crustacee :  supa cu gust foarte intens , care se adaugă la sosurile pentru paste si orez , sporind foarte mult rezultatul final.

File de pește

În primul rând se practică o tăietură diagonală în carne incapand chiar de  sub cap pana la nivelul coloanei vertebrale.

Apoi introduceți cuțitul sub  carne și împingeți-l spre coada, pentru separarea cu grijă a coloanei vertebrale.

Acum, puneti file-ul  cu partea cu  piele in jos. Pornind din  aproapierea cozii, separati cu grijă carnea de piele. Este mai bine dacă  apucati capetele de la piele ferm cu o mână și împingând lama  cuțitului, ușor înclinat, în linie aproape paralel cu pielea.

În cele din urmă, scoateți  grăsimea ventral.Este ușor de recunoscut, pentru că este mai deschisa la culoare.  Acum, file-ul de pește este gata.

Taiarea portocalaei

In primul rand taiati partea de sus și cea de jos a portocalei, astfel încât să se vadă pulpa. Apoi, puneti portocala pe una dintre suprafețele tăiate și îndepărtați restul de coajă de portocală de jur imprejur in fâșii. Cel mai important lucru este să vă asigurați ca eliminati complet partea alba a coajei.

Scoateți apoi  cu atenție feliile, individual, tăind pielea alba, care le separa, de-a lungul acesteia.

Utilizați un castron mic pentru a colecta sucul.

Taiarea cepei în mod corect

Îndepărtați cu grijă foaia  de ceapa, apoi se taie ceapa în jumătate pe lungime de la un capăt la altul. Important: nu scoateți stemul de la ceapa! Puneti o jumătate din ceapa pe un tocator cu partea taiata in jos.Este important de a avea o masă și un tocator foarte stabile (în caz contrar  amintiți-va sa  puneti, de exemplu, o laveta sub tocator, deoarece nu aluneca). Un mic sfat despre cum să  țineti mâna, astfel încât să nu va taiati: îndoiți ușor degetele și puneți vârful degetelor pe ceapa. Deci, cuțitul poate fi ușor ghidat de-a lungul partii de jos a degetelor.

Se taie ceapa pe lungime în dungi până cu puțin înainte de stem, astfel încât ceapa continuă să fie menținuta împreună prin intermediul stem.

Acum taiati ceapa orizontal de două sau trei ori până înainte de stem. Cu cat va fi mai mare numărul de tăieri orizontale cu atat mai mici vor fi cuburile.

În cele din urmă, se taie ceapa în direcția opusă , astfel încât să fie redusă în cuburi mici.

Istoria cafelei ... și curiozitati

Cafeaua  este o poveste foarte  variata, evaziva  care se pierde în "negura timpului", ca și originea sa veche. Greu de a găsi capatul firului  de la acest ghem  negru. Începând cu numele; este platoul de Kaffa din Etiopia, bogat in culturile , dând numele lor celebrei  planta  sau  aceasta este cea  care a dat numele său  platoului? Se pare că platoul etiopian a primit acest nume din timpul  în care cafeaua a fost deja cunoscuta în întreaga lume și termenul derivă din “Kahve”- cafea in limba turcească, care la  rândul său provine din limba araba ”Qahwa”, ceea ce înseamnă vin sau băutură excitanta.

Planta de cafea are nevoie de un climat bine definit, cu temperaturi relativ ridicate și o anumită alternanță de soare și precipitații.

Aceste condiții climatice se găsesc în toate zonele tropicale.

O altă caracteristică care distinge zonele potrivite pentru cultivare este altitudinea în jurul de 1.000 la 2.000 de metri pentru Arabica și pentru Robusta 2-300 de metri.

Originar din Etiopia cafea este apoi tradus în Yemen și mai târziu, în 1690, Ceylon și Java da la  Compania olandeză India.

În 1720  plante de cafea, sunt transportate și transplantate în America: Haiti, Mexic, Venezuela, Santo Domingo, Martinica și Brazilia.

Astăzi, toate țările situate între Tropicul Racului și Capricornului sunt producator de cafea.

În principiu, putem cita ca principalele zone de producție sunt: America de Sud și Centrală, India și Indonezia, pentru Arabica, Zair, Coasta de Fildeș, Uganda, Camerun, Indochina, India și Madagascar pentru Robusta.

CREȘTEREA

Sistemul mai vechi și tradițional de cultivare a cafelei este utilizat într- o parte din America Centrală și  in India: plantele de Coffea cresc împreună cu altele, mai mari, care le protejeaza de razele soarelui.

În Brazilia, din contra,se foloseste metoda intensivă: culturi mari de plante de cafea. Există necesitatea irigarii artificiale și recoltarea mecanizată.

Acest lucru înseamnă investiție mare, de înaltă productivitate, un impact mai mare asupra mediului.

COLECTAREA

Pe plantă florile, care infloresc in perioada ploii și fructele se găsesc împreună  determina o colecțare complicată. Când bacchee mature sunt recoltate de mana,  metodă se numește “picking”: acesta este scump, dar asigură calitatea cafelei  verzi.

Alternativ, cu "stripping", fructul este sfâșiat din ramuri într-un mod nediferențiat, indiferent dacă matur sau nematurizat , pentru  ca să fie separate mai târziu. Același lucru se întâmplă și în cazul în care plantele sunt agitate mecanic.

Aceste două metode nu dau o garanție de eficiență.

Odată colectate, fructele sunt separate de corpuri străine, pietre, ramuri, frunze

SEMINȚE

Semințele pot fi extrase în două moduri: prin spălare sau uscare.

Cafeaua  spălata  - fructele sunt indepartate de pulpa prin  metoda mecanică și apoi puse în rezervoarele de apă. Reziduurile de pulpa fermentează și este  ușor să fie separate .  Semințele sunt apoi uscate și decorticate, îndepărtat  pergamentul, membrana care le înconjoară.

Cafeaua  naturala - fructele sunt uscate la soare pentru o perioadă de până la 20 de zile. Numai atunci când coaja, pulpa si semintele sunt  complet uscate masina  de decorticare elibereaza boabele.

Semințele care rezulta din ambele procese sunt boabe de cafea verde, care sunt apoi clasificate în funcție de forma și dimensiune. Cu unele excepții, cu cat boabele sunt mai mari,  mai mare este si pretul  cafelei.

Exista aproximativ 100 de specii ale genului Coffea, dar pentru a pregăti băutura numit cafea,  sunt folosite doar patru, care toate sunt de două tipuri: Arabica și Canephora (de obicei numit Robusta). Soiul Liberica, de exemplu, nu este utilizat pe scară largă, deoarece prezintă o aromă modestă și un conținut ridicat de cofeină.

Coffea Arabica are următoarele caracteristici:

este cu siguranță cea mai comună Coffea

este mai aromat decât Robusta

este mai delicată

este mai puțin amara

este cu siguranță mai puțin astringenta

conține un procent de cofeină între 0,8 și 1,5%

se caracterizează prin prezența  uleiurilor in proportie de 18%

conține 8% zahăr

Coffea Robusta are următoarele caracteristici:

este mai rezistenta

mai amara

este mult mai desăvârșit.

este compusa dintr-un procent variabil de la 1.7 - 3.5 de cafeină

este caracterizata prin prezența uleiurilor in proportie de 8 până la 9%

conține 5% din zaharuri

Trebuie remarcat faptul că nu toate tipurile de calitati  de cafea importate sunt egale. Țările nordice sunt importatoare de preferință de cafea Arabica (care conține jumătate din cafeina de Robusta), în timp ce țările mediteraneene importa în egală măsură atât Arabica cat și Robusta. Cu toate acestea, este necesar să se ia în considerare un pic mai profund  datele pentru a realiza unele aspecte importante cu privire la utilizarea cafelei din diferite țări. Deoarece multe specii de cafea au un gust diferit si aroma diferite, trebuie  amestecațe în diferite moduri  pentru a obține produse cu caracteristici organoleptice care să răspundă gusturilor consumatorilor și adaptate la obiceiurile sale. Pentru aceasta între țări există diferențe de consum in functie de gustul, modul de pregătire și de a bea cafea. Putem spune că în țările nordice, de exemplu, Danemarca și Germania, amestecul tipic are ca bază de cafea milds, Arabica prelucrata.

Bautura care se obține, din filtrare, este foarte aromata, ușor acra și se consumă ca băutură răcoritoare în timpul meselor și în ca soft drink  pe tot parcursul zilei.

Pe măsură ce cobori spre sud, amestecul  tipic are ca bază arabica naturala și conține mai mult sau mai puțin un procent ridicat de Robusta. Cafeaua  rezultata  este mai puțin delicata, iar aceasta caracteristica este completata de forzare prăjirii și tipul de extracție. Este o bautura care nu este potrivita pentru a fi consumata în timpul mesei, ci  este mai degrabă un fel de revigorant, elixir pentru a  fi baut de dimineața când te trezești, după mese sau la anumite ore din zi. Ca urmare, cantitățile consumate sunt mai mici decât cele din țările nordice. În Italia, de exemplu, beți cafea preparata cu cafetieră  sau aparat espresso. Ambele metode oferă o băutură foarte concentrata,  cu gust și aroma intense.

Boabele de cafea sunt foarte elastice, și ca să recunoasteti  “bunătatea” lor trebuie să aruncati unul pe pământ: în cazul în care  sare, aceasta înseamnă că  aceasta cafea este buna. Pentru a recunoaște,  bună calitate a  prafului de cafea, trebuie să puneți o linguriță într-un pahar cu apă: în cazul în care cafeaua este buna  praful  ar trebui să rămână pe linia de plutire. În Italia, cafeaua a fost numita în mod diferit "băutură națională", "o parte din cultura italiană", "produs democratic", deoarece este la îndemâna tuturor. Conform sondajelor statistice, în Italia, avem cel mai mare consum  de cafea dimineața și după masa de prânz. În Napoli există un obicei foarte curios:  cafeaua "suspendata". Oamenii mai saraci poti găsi la  bar  cafea  plătita de către o altă persoană, care ramane “suspendata” pentru cei care doresc să bea.

Cafeaua are o valoare alimentara, practic,  nesemnificativa în ceea ce privește aportul de energie și de nutriție, favorizează intr-un mod important activitățile metabolice și  digestive, contribuind în același timp la o reducere si o introducere necontrolată de alimente și calorii.

De-a lungul ultimelor două secole, putine substanțe au fost mult studiate din punct de vedere clinic, cum a fost studiata cafeaua.

Cu toate acestea nimeni nu a dovedit că dauneaza.

Multe cercetari , arata efectele benefice ale cafelei și principalul său  compus activ: cofeina.

Inca din an  1500 înțeleapta  yemenita  Sufi bea cafea  ca să rămână treaza  în timpul rugăciunii. Când, la începutul lui 1600, cafeaua începe să fie  răspândita  în Europa, a fost tratata ca pe un medicament.

Cofeina a fost descoperita în Germania la începutul anilor 1800 cand  tânărul doctor Ferdinand Runge, motivat de o întâlnire cu Johann Wolfgang Goethe, a descoperit ca aceasta stimuleaza sistemul nervos central, păstrează vie atenția și plinatatea  de vervă. Aceasta ajută la respirație și digestive, reduce senzatia de foame si astfel poate fi un ajutor in diete.

Unele studii sugereaza ca o ceasca de cafea ridică un pic  din simptomele  migrenei.

Mai multe studii recente au infirmat unele credințe vechi: in doze rezonabile cafeaua nu perturba somnul sau  inima. Poate  concura într-adevăr in  acțiunea preventivă a unor boli importante (Alzheimer si boala Parkinson).

Cafeaua  conține și antioxidanți, care ajută la eliminarea radicalilor liberi. Pe scurt, gustul se împreună cu sănătatea.

În cazul în care cafeaua este un espresso, modul de preparare   combină  gustul major cu un conținut mai mic de cofeina.

Dintre amestecuri, cele cu 100% pur Arabica au un conținut mediu de cafeină în jurul valorii de 1, 3%, comparativ cu aproape de două ori  mai multe in  amestecurile de Robusta.

Toate informaţiile citite pe acesta pagina de blog ar trebui să fie luate în considerare doar orientativ.