miercuri, 11 iulie 2012

Brânzeturi tipice italiene A-G






Produsele DOP si produsele IGP; care este diferenţa?
Produsele DOP si IGP sunt identificate prin caracteristicile legate de aplicarea normelor de producţie stabilite de un  disciplinare de producţie, care  dovedeste originea "istorică" în teritoriul  declarat în denumire.

LOGO DOP

Denumirea de origine protejată (DOP)
Recunoaşterea acordata la produsele  agricole şi alimentare al căror proces de producţie, se desfăşoară într-o zonă geografică definită şi al căror proces de producţie este conform cu disciplina de productie . Aceste caracteristici sunt  datorate in mod esenţial sau exclusiv  mediului geografic, inclusiv factorilor naturali şi umani. (Reg (CE) 510/2006).

Pe scurt, DOP, tot ce este legat de materii prime,de prelucrare şi de maturare a produsului provine din teritoriul  declarat


LOGO IGP

Indicaţii geografice protejată (IGP) 
Se referă la numele unei regiuni, loc specific sau. In cazuri excepţionale, un oras folosit pentru a descrie un produs agricol sau alimentar originar din această regiune, loc specific sau oras, a cărei  o anumită calitate, reputaţie sau alte caracteristici  pot fi atribuite acestei origini geografice şi a cărui producţie şi / sau prelucrări şi / sau de elaborare va avea loc în aria geografică stabilita. Reg (CE) 510/2006

Pe scurt bresaola din Valtellina este un produs IGP şi  nu DOP, deoarece carnea este obţinută de la animale care nu sunt crescute numai în Valtellina, în timp ce sunt folosite metodele tradiţionale de producţie şi beneficii in timpul stocarii, de climatul favorabil din zona .

În Italia, se  produc peste 400 de tipuri de brânză, veţi găsi, 45  specialitati DOP si 1 IGP

Logo-ul consortiu
Asiago DOP
In incantatorul platou Sapte comune de Asiago, de la   care brânza îşi ia numele, din anul 1000 se  produce o branza gustoasa facuta si cu lapte de oaie. În jurul anului 1500, vitele au început să fie preferate fata de oi pentru modul de a paste, fără a rupe radacinile  iarbii, iar rasadurile, permit prevenirea alunecărilor de teren de pe stratul subţire de humus, care acoperă roca de bază, evitând astfel instabilitatea hidrogeologica  şi  deşertificarea platoului.
Brânza Asiago este produsă în două tipuri diferite: proaspata şi matura. Doua arome  care nu se disting  doar prin perioada de maturare, dar si prin două procese diferite. Asiago proaspata, delicata si dulce ca laptele proaspăt , se face cu lapte integral. Asiago maturata,  are un gust mai intens şi aroma diferita, în funcţie de perioada de maturare (de la 3 la 12 luni), se obţine cu lapte degresat. Asiago "Produsul de Munte" este brânza tradiţională de pe Platoul Asiago, care se caracterizează prin mirosul său proaspăt puternic, lăptos, uşor floral, dulce şi plăcut. Maturarea are loc în munţi, în teritoriul de la DOP între regiunile Veneto şi Trentino-Alto Adige, la altitudini între 600 şi 2.300 de metri.

Valori nutrizionale  Asiago matur pentru 100 gr.

K. Calorii
KJ
Proteine %
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi%
Fosfor mg
382
1586
28
0
990
30
660

Valori nutrizionale Asiago proaspata pentru 100 gr.

K. Calorii
KJ
Proteine %
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi %
Fosfor mg
368
1526
24,5
<
700
30
500


Logo-ul consortiu
Bitto DOP

Bitto este obtinut  exclusiv din  lapte produs în munţii din provincia Sondrio şi unele oraşe apropiate din Valea Brembana şi provincia Lecco. Metoda de prelucrare este antica, de traditie celtica şi numele  Bitto, "Bitu"  înseamnă nemuritor. Bitto se face cu lapte de vaca integral  proaspat  muls, cu posibilitatea adăugării de  lapte de capră,  în cantitate maxima de 10%. Dieta  vacilor de lapte  este compusa  în principal din iarba de păşunat din păşunile din  aria de producţie. Maturarea ar trebui să fie cel puţin 70 de zile şi începe în locuri  din Alpi. Bitto are o formă cilindrică regulata, cu o  greutate de la 8 la 25 kg. Pastă este alb la galben pal, se caracterizează printr-o structura compacta, cu o gaurire rara ca ochii  de potârniche.
Gustul Bitto este dulce, delicat si întruchipează parfumul păşunilor; devine mai intens, odata ce procesul de maturizare  ce poate fi prelungit chiar  până la zece ani pentru a deveni una dintre cele mai căutate delicatese din lume in domeniul  branzeturilor.
Valorile nutriţionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Fosfor mg
279
1167
20,1
0,8
380
21,7




Logo-ul consortiu
 Casera DOP
Acesta este facut din lapte produs în ferme din provincia Sondrio, care este procesat în fabricile de produse lactate situate în  zonă. Maturizarea are loc în tradiţionale 'casere'   sau in structuri adecvate. Originile datează din anul  1500, când mai multi fermieri s-au alăturat si au combinat  laptele lor pentru a face o lucrare colectivă şi sociala în procesul de fabricaţie de produsele lactate, prin punerea în aplicare a unei  forme de economisire şi de a împărţi momente ale vieţii.
Valtellina Casera este produs din lapte de vaca partial degrasat. Dieta  vacilor de lapte  este compusa în principal din plante sălbatice şi plante aromatice, eventual, producţia de fân din zona. Maturarea are o durata de cel puţin 70 de zile. Are o formă cilindrică, suprafete netede, plata, cu un diametru cuprins între 30 şi 45 de cm, greutatea variaza de la 7 la 12 kg.Coaja este subţire, dar solidă, pastă  de culoare de la alb la galben pai, este moale şi are o gaurire fina şi pe scară largă. Odata cu procesul de   maturizare structura pastă devine mai consistenta şi culoarea mai intensă.
Valorile nutriţionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Fosfor mg
371
1543
28,85
1,0

28,0


Logo-ul consortiu 


Bra DOP

Produs încă din antichitate, Bra DOP ia numele de la localitatea tradiţionala de maturare şi este produs în totalitate in zona din Cuneo şi imprejurimile de la  Villafranca Piemontese, în provincia de Torino. Acesta se gaseste la comercializare in variante Bra moale şi  Bra tare.Prima este facuta cu lapte de vacă integral, în principal din rasa Piemonte, cu maturare de cel puţin 45 de zile. Crusta este clara şi neteda, cu elasticitate buna, iar textura este semi-tare sau moale, alb lăptos, gaurirere usoara, gustul este dulce şi savuros,  cu vârfuri posibile de picant.Producţia de Bra tare se distinge prin utilizarea  laptelui semi-degresat  şi perioada de maturare poate varia de la 6 luni la un an. La comercializare are crusta groasă de culoare intensă de alun, pastă   tinde spre galben auriu şi  arata compact,  uşor gaurita, gustul plin, picant. Ambele au o formă cilindrică şi greutate între 6 şi 8 kg. Există chiar şi Bra din pasuni, produs în vara, cu  metode şi instrumente tradiţionale. In acest caz eticheta este de culoare verde.
Valorile nutriţionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Fosfor mg
374
1564
30,2
<1
800
<32



Logo-ul consortiu
Caciocavallo Silano DOP
Caciocavallo Silano  DOP este o brânză semi-tare, din pastă filata de lapte de vacă. Este atât de veche incat  originea numelui ei se pierde în negura timpului. De fapt, există diferite teorii privind originea numelui său: unii oameni vor atribui la obiceiul   care se foloseste si acuma, că  formele  sunt puse  la maturizare  agăţate  in cuplu  pe o grindă. Altele chiar speculeaza ca formele au fost pur şi simplu transportate, agăţate pe spatele unui cal. Denumirea DOP atribuita aceastei brânză  garantează autenticitatea şi salubritatea. De fapt, doar Caciocavallo, produs în conformitate cu disciplinare de productie definita în detaliu din regula actuală, cu o perioadă de maturare de cel puţin 30 de zile, se poate obţine  numele tipic reprezentând un pin, care  dovedeşte autenticitatea lor.
Este o  brânză sănătoasa şi originala, bogata în vitamine, minerale şi proteine​​. Calităţile sale nutriţionale speciale o fac o  brânză deosebit de adecvata în dieta pentru  copii, sportivi si persoanele în vârstă.

Valorile nutriţionale pentru 100 g


K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Fosfor mg
403
1687
29
0,7

32


Logo-ul consortiu
Canestrato di Moliterno IGP
Denumirea  Canestrato Moliterno este rezervată pentru brânza de oaie şi de capră, brânză tare, facuta din lapte de oaie integral în cantităţi nu mai puţin de 70% şi nu mai mult de 90%, şi de capră integral, într-o cantitate nu mai puţin de 10% şi nu mai mult de 30%. După  punerea sa la consum,  cel puţin 60 de zile de maturare, arată ca o formă cilindrică, cu feţe plane, feţe mai mult sau mai puţin convexe, cu un diametru de la 15 la 25 cm, inaltime de la 10 la 15 cm , cu greutatea variind de la 2 la 5,5 kg, în funcţie de dimensiuni, de formă, cu crustă de culoare mai mult sau mai puţin intensă, în tip primitiv si  de culoare maro in  tip de brânză maturata, cu o structura compacta de pastă,  gaurita, neniform ca distribuite.  Culoarea este  albă sau uşor galben- pai in calitate primitiva, mai mult sau mai putin intensa  pentru tipul de brânză maturat sau extra.Gustul este uşor dulce şi delicat la începutul maturatie, mai pronunţat şi picant, ca o continuare a aceluiaşi gust. Conţinutul de grăsime în substanţă uscată nu trebuie să fie mai mică de 30%. Poate fi folosita ca  brânză de masa sau rasă. Zona de origine a laptelui  si de producţiei de "Canestrato de Moliterno" este formata din comunele situate în provincia Potenza şi Matera.Moliternesi din anul  '700, moment în care apare prima dată istorică, a făcut din  ingrijirea  branzei activitate primara. Reputatia remarcabila a produsului este o mărturie în numeroase scrieri."Canestrato de Moliterno" si  în trecut  a fost foarte apreciata nu numai pe pieţele interne, dar şi în străinătate, în special a fost exportata în America
 Valorile nutriţionale pentru 100 g
K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Apa g
Grasime g
Fibre g










Logo-ul consortiu
Canestrato  pugliese DOP
Canestrato Pugliese este o brânză cu pastă  tare nefiert, realizata din lapte integral de oaie din rasa gentile din Puglia, ale cărei origini genealogice provin din rasa merinos. Numele  derivă  de la coşurile de stuf, in care aceasta este pusa la maturare, care sunt una dintre cele mai tradiţionale meşteşuguri din Puglia.Se produce o perioadă de sezon, care dureaza din decembrie până în mai, data de care este  legata  transhumanţa turmelor  de oi  din Abruzzi la câmpiile de Tavoliere din Puglia.
Brânză este de obicei folosita  în bucătăria tradiţională din Puglia.


Valorile nutriţionale pentru 100 g, în stare proaspătă sau maturata
K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Mineral g
351-375
1569
10,39
63,95
1000
26-29
5,5


Logo-ul consortiu
Casatella Trevigiana DOP
Toate mărturiile scrise care au avut loc de-a lungul secolelor indica ca zonă de origine Casatella Trevigiana DOP  teritoriu ce în prezent  apartine de  provincia Treviso.
Chiar şi astăzi mâna omului şi arta de a produce brânza sunt fundamentale pentru  a asigura succesul tradiţiei in Casatella Trevigiana DOP.Aşa cum se specifică în mod expres în disciplinar  de producţie, zona de producţie din Casatella Trevigiana DOP este, prin urmare, limitată la teritoriul din provincia Treviso . Casatella Trevigiana DOP se face din lapte integral de vacă şi numai din următoarele rase: Frisona, Pezzata rossa si Bruna.
Grăsimea din lapte,  parametru fundamental pentru succesul produsului final, trebuie să se încadreze, în timpul prelucrării, in următoarea valoare: Grasime: mai mult de 3,2%
Prin urmare, colectarea laptelui şi  ulterioara sa transformare trebuie să fie făcută în  zona pentru a asigura această perioadă scurtă de timp dintre colectare şi prelucrare. Casatella Trevigiana DOP, are o textura moale, lucioasă, uşor cremoasă, se topeşte în gură, de culoare lăptoasa de la alb la alb-crem; sunt permise găuri  uşoara. Crusta absenta sau tocmai perceptibila, forma cilindrică traditionala.
Parfum delicat, proaspăt şi lăptoas.
Gust dulce, tipic de  lapte, usor acid.
Formă mare are greutatea de  1,8 kg - 2.2 kg
Forma mica are greutate cuprinsa intre  0,25 kg 0.70 kg
Valorile nutriţionale pentru 100 g
K. Calorii
KJ
Proteine %
Calciu %
Apa %
Lipidi %
Fosfor%
270
1129
15-20
0,59
53-60
20-24
0,40



Logo-ul consortiu
Casciotta D'Urbino DOP

Istorie şi caracteristicile de producţie
Numele "Casciotta" vine de la cuvântul "cascio", varianta în limba locala a mai comunei "cacio".
Prima atestare documentara în scris cu privire la utilizarea acestui tip de brânză datează de la marele banchet pentru căsătorie dintre Sforza  şi Della Roveresi  a avut loc în regiunea Marche, în perioada cuprinsă între ani 1400 şi 1600.
Zona de producţie de Casciotta Urbino coincide cu întreaga provincie din Pesaro - Urbino, într-un mediu caracterizat de pajişti, păşuni, preerii şi câmpii.
Brânză Casciotta din Urbino este o brânză cu pastă  semi-fiert făcut dintr-un amestec de lapte de oaie (70 - 80%) şi lapte de vaca (20 - 30%),in  intregime pasteurizat.
Este usor de digerat,contine  vitamine pretioase si antioxidanti care ajuta la lupta impotriva imbatranirii celulelor. Ea are, de asemenea, colesterol scăzut.
Caracteristicile produsului finit sunt după cum urmează:
Aspectul exterior : forme cilindric
Greutate: variaza de la 0.8 la 1.2 kg
Crusta: subţire, cu o grosime de aproximativ 1 mm, galben-pai cand este maturata complet.
Culoarea aluaatului: pai alb.
Textura: moale şi sfărâmicioasa, cu  găurire  uşoara, caracteristica.
Timp minim de uscare: 20 de zile
Gust: dulce, dar complet, plăcut acidulat.

Valorile nutriţionale pentru 100 g
K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Fibre g
350
1452
19,08
0,8
880
29,5




Logo-ul consortiu
Castelmagno DOP

Originea  de Castelmagno este  foarte vechie. Acesta este, probabil, un pic mai tanara, sau contemporana cu Gorgonzola, care era deja cunoscuta în anul 1100. Anul 1800 a fost epoca de aur e acestei prestigiose brânze: Castelmagno devine regele  brânzeturilor italiene şi apare în meniul celor  mai prestigioase restaurante din Londra şi Paris.
Zona de producţie:
Provincia Cuneo, în special în comunele de Castelmagno, şi Monterosso Pradleves si Grana.
Caracteristici:
Brânza din lapte de vacă poate fi adăugat  şi  lapte de oaie / capră, intr- un procent de  minim  5% la un maxim de 20%.
Aluat semi-tare  cu mucegaie,  de culoare alba sau aur galben. Formele mai  mature prezinta o pastă galben auriu cu  vene  albastru-verde. Coaja este galben - roşu Greutatea variază de la 2 la 7 kg. Castelmagno este produs pe tot parcursul anului.
Aromă delicata, picanta şi puternică doar dacă este matură

Timp de maturare variaza intre 2  si 5 luni.

Valorile nutriţionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Colesterol mg
419
1700
25,6
<1
476
34,2
118


Logo-ul consortiu 


Fiore Sardo DOP

Fiore Sardo este produsă în toată regiunea Sardinia. Numele său derivă probabil din sucul  de flori (Cynara cardunculus) care odată se folosea pentru a obţine cougularea. Este un tip de brânză de origine foarte veche, care datează din perioada de nuragic, înainte de primul mileniu î.Hr.  Fiore Sardo este o  brânză cu pasta compacta făcută cu lapte integral de oaie din Sardinia. Acesta are un gust picant, care este mai mare in functie de timpul  de maturare. Greutatea variază de la 1,5 la 4 kg.
Coaja variaza de la galben adânc  la maro închis. Aroma de paste, de obicei, compacta  este de culoare alba sau galben pal, este mai mult sau mai puţin picant, în funcţie de maturitate. In bucatarie este utilizata, în cazul în care este matura, ca brânza rasa şi este perfecta pentru adăugarea la preparate savurose  de paste făinoase  excelent cu cartofi la cuptor sau însoţite cu salamuri, cu rosii proaspete, ceapa si  un bun vin rosu. Acesta branza,  când este matura, se păstreaza  timp de 2 sau 3 luni in partea de jos a frigiderului, învelita în hârtie de ceară.
Valori Nutrizionali per 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Calciu mg
Apa g
Lipidi g
Fosfor mg
431
1803
5,5
0,89
29,7
50,57
0,62


Formaggella del Luinese Dop
Este o brânză din lapte de capră crud, integral, pastă semi-tare, maturata de cel puţin 20 de zile. Mai precis, forma este rotunda si plata, cu un diametru de 13-15 cm, crustă naturală, nu tare cu posibila prezenţă de mucegai, pasta de culoare alb omogen, consistenta moale,  compact elastica, marcată de eventuale găuri fine. Gustul este delicat şi plăcut, uşor dulce, care este accentuat o data  cu inaintarea in maturare.

Formele, cu o greutate între 700 şi 900 g, sunt puse la vanzare numai întregi, cu etichetă de hârtie pentru uz alimentar cu marca  consorţiului şi trebuie să fie ştampilata pe  crusta cu foc un  simbol grafic cu un cap de capră  şi numărul de identificare si  de serie al producătorului. Laptele  utilizat  pentru producţie trebuie să îndeplinească cerinţele  consorţiului , care admite numai  rase de capre Nera Verzasca, Camosciata alpină şi Saanen.
Valori Nutrizionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Apa%
Lipidi %
Fibre g




55
18,50



Formaggio di fossa DOP
Brânză  di fossa este antica şi speciala.Este produsa în Emilia Romagna, în oraşele din Rimini şi Forlì (Sogliano Rubicone), în Umbria este produsa în Citta di Castello, Gubbio, Scheggia, Costacciaro si Pascelupo; in Marche este produsa în provinciile Pesaro (Talamello, Cartoceto).
Cunoscuta inca din secolul al XV-lea, numele său provine de la faptul că ţăranii din regiune, obisnuiau  sa o ascunda sub pamant, la patru sau cinci metri adâncime, în cavitati  de tufo (tofus o tophus), pentru a le salva de  raidurile de bandiţi. Formele de brânză se pune  la maturat de la două până la trei luni în aer liber, apoi, în august, sunt învelite în pânză albă, puse într-un sac, douăzeci sau  douăzesi cinci, învelite în fan şi puse  într-o cavitate de tufo de aproximativ 3 metrii  adâncime si  doi metrii  în diametru,  în care temperatura este în jurul valorii de 20 ° C şi există un grad de umiditate  de 80-90%. Gropile odata umplute sunt  închis cu un capac de lemn şi sigilate cu ipsos. Brânza rămâne sub pământ timp de 90 de zile în care, din cauza  fermentarii şi degroşarii, pierde în greutate, dar dobândeşte  aroma caracteristica de muşchi, de sulf şi de trufe care  o fac un aliment unic şi valoros.
Cavitatile  sunt deschise pentru sărbătoarea de Sf. Ecaterina, 25 nov. In Talamello se sărbătoreste pe 5 şi 12 noiembrie; in  Sogliano, în Romagna, se aşteaptă data de  18 şi 26 noiembrie pentru a extinde festivaul pana  la prima duminică a lunii decembrie. Brânză di fossa este, de asemenea, numita  pecorino di fossa, cacio di  fossa şi  ambra di Talamello. Principalele caracteristici: lapte de oaie pasteurizat şi într-o măsură mai mică  lapte de capră şi lapte de vacă, dacă este necesar.
Contine 45% grasimi, dar are un gust atât de hotărât de a imbunatati  mai multe feluri de mâncare, cu o cantitate minima de calorii, deoarece este suficient doar câteva grame.
Este o brânză grasa, crocantă, gustoasa  si cu o  aroma foarte intensa.Gustul său aminteşte mirosul de pădure, lemn, muşchi şi trufe, aroma sa este distinctiva si speciala,  trece de la dulce la picant.

In bucatarie este excellent servita, cu miere, marmelate, otet balsamic deosebit cu trufe.
Valori Nutrizionali per 100 g
K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Calciu mg
Lipidi g
Fibre g
425
1763
28,3
1,4
1050
34,0



Fontina DOP
Poziţia geografică deosebită a acestei regiuni face potrivit că aceasta poate avea un climat uscat, care favorizează dezvoltarea unei flore de munte bogata şi, prin urmare, de o valoare deosebită pentru furajele vitelor.Fontina năste în Valle de Aosta, regiunea italiană cea mai mica şi  cu cel  mai mult  munte, în inima Alpilor, printre cele mai înalte vârfuri ale  Europei de Vest: Monte Bianco, Monte Cervino, Monte Rosa şi Gran Paradiso.
Istoria  Fontinei se intoarce  în timp. De fapt, în arhiva azilului din  Gran San  Bernardo, între conturile de cheltuieli şi venituri, în luna iunie 1717, apare termenul Fontina.
La  originea termenului Fontina există versiuni contradictorii  care deriva din  numele unor  locaţii geografice sau, dimpotrivă,din  numele de familie al unui producător de brânză.Toate, însă, sunt de acord că este o brânză excelentă  din Val d'Aosta..
Produsa cu lapte de  vaci rasa Valdostana, strict crud, provenind de la un singur muls şi  prelucrare trebuie să fie efectuata cât mai repede posibil pentru a evita începutul de reacţii  sau fermentaţii dăunătoare.
Maturizarea are loc in ambient natural, cea mai mare parte in peşteri taiate in piatra , tuneluri, mine abandonate si dureaza aproximativ trei luni.
La terminarea maturizare,  Fontina arata  ca o formă rotundă, cu o grosime de 7/10 cm şi o greutate de la 8 la 18 kg
Se foloseste la o multime de preparate in bucateria locala.

Valorile nutriţionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Apa g
Lipidi g
Fibre g
389
1628
25,6
1,55
37,92
3,26
0

Formai de Mut DOP

Această  specialitate  s-a născut  în Inalta Val Brembana. (Bergamo)
Numele său înseamnă, literal, "Brânză de Munte", deoarece acesta este produsa în munţii cu inaltimi  între 1300 şi 2500 de metri. Inaltime la care pasuneaza  animalele  vara.
Rasa de vaci  care produce laptele  pentru producţia de aceasta  brânză  este obsnuita Alpina.
Climateric  favorabil, apă din abundenţă şi  numărul mare de păşuni bogate de esente aromatice,  oferă habitatul ideal pentru producerea şi prelucrarea laptelui şi  produselor lactate de înaltă calitate. Prin urmare, brânza produsă în pasunile  alpine prezinta parfum care il putem cu greu  găsi  prezent în alte brânzeturi produse în alte perioade ale anului.
Brânza este produsă cu o tehnologie careteristica care se distinge de alte produse casear. Perioada de maturare durează  cel puţin 45 zile.Poate fi folosita ca  brânză de masa atunci când  maturarea nu este mai puţin de 6 luni.
Fiecare forma poate cantari de la 8 la 12 kg în functie de tehnicile de producţie adoptate.
Are o crustă subţire, ferma, de culoare galben pal ce  devine gri odata cu maturarea.
Delicata, parfumata, uşor sarata,  reflectă aroma a păşunilor.
Grăsimea  prezenta in cantitate minima este de aproximativ 45%.
Principalele caracteristici variază în funcţie de maturarea ce poate sa  ajunga la mai mult de un an.

Valorile nutriţionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Apa g
Lipidi g
Fibre g
427
1774
23,98
9,02
33,29
32,77
23,98

Logo-ul consortiu

Fromadzo DOP
Fromadzo este produsa în întreaga regiune autonomă din Valle D’Aosta  (şi este renumita în special cea din zona de Gressoney).
Are origini antice şi primele atestari provin din mijlocul secolului al XV-lea. Numele său înseamnă brânză şi vine de la "Patois",  in dialect din Val d'Aosta.
Fromadzo este o brânză compacta de culoare alba cand este proaspata si galben-pai, mai mult sau mai puţin intens la cea cu ​​maturare prelungita. Are un miros plăcut de lapte, cu aroma de plante şi de flori de munte,in special dacă este produsa în timpul verii, şi distinctiv aroma caracterisica,  savurosa si semi-dulce  atunci când este proaspata, mai pronunţată, uşor sărata, uneori cu o nota picanta cand este matura.
În timpul prelucrării poate  fi permis  laptele de capră suplimentar intr-un procent de cel puţin 10% şi poate fi, de asemenea,  aromatizat cu seminţe sau  plante , cum ar fi boabe de ienupăr, chimen sau fenicul.

Eticheta arată o vacă stilizată a cărei culoare identifică tipul: verde pentru  nivel scăzut de grăsimi,  natural cu nivel de grăsimi   mediu, albastru, în cazul în carea fost adaugăt laptele de capră, roz în cazul în care laptele este pasteurizat, galben dacă laptele este aromat cu ierburi aromatice sau seminţe.

Valori Nutritionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Apa g
Grasime g
Fibre g
226
946
22-29


<20


Grana Padano DOP(aici)





Gorgonzola DOP
Branza Gorgonzola este  foarte veche, unii spun că gorgonzola sa produs pentru prima dată în localitate cu acelasi nume la periferia oraşului Milano, în an 879.
Parere alcuiva ca naşterea a avut loc în Pasturo în Valsassina, mare centrul de produse lactate de secole, datorită prezenţei  excelente pesteri naturale a căror medie de temperatura este constantă între 6 ° C şi 10 ° C, care permite, prin urmare, succesul de Gorgonzola, precum si diverse alte brânzeturi.
De la începutul anului 900, gorgonzola  gusta succesul său în creştere, mai ales în străinătate, stabilind un record al exporturilor de peste 100 de mi de chintale de brânză pe an vizează Anglia, Franţa şi Germania. După război, este dezvoltata o nou tehnică, şi anume prelucrarea  branza a o singura pastă. Înlocuieşte incet incet produzie precedent. Branza Gorgonzola este branza cu pasta cruda de color alb pai, ale căror urme verzui se datoreza la procesul de marmora, adica foarmare mucegai Se presenta  cremos şi moale, cu un gust distinctiv şi caracteristic, uşor picant pentru tip dulce, aroma mai puternică pentru tipul  picant in care pasta este cu mai mult mucegai, consistent şi sfărâmicios.Pentru a savura la maxima cremositate de gorgonzola, ar trebui să-l scoateţi din frigider o jumătate de oră înainte de servire. Ambele tipurile sunt realizate cu lapte pasteurizat de la grajduri situate în zonei de origine, cu adaos de bacterii lactice selecţionate şi mucegaiuri care dau urme verzui caracteristice.
Maturare continua timp de cel puţin 50 de zile pentru tipul  dulce şi de peste 80 de zile, pentru picant.
In tiemp Mediu Evul, în câmpiile din jurul Milano, locul de nastere al Gorgonzola, au folosit pentru a trata unele boli gastro-intestinale  această brânză, pe vremuri numite stracchino.Ceea ce este sigur este faptul că Gorgonzola încă trebuie să fie produsă cu lapte de calitate înaltă şi pură, ne poluat, cu nici un fel de dezinfectante, pesticide sau antibiotice, substanţe utilizate în mod obişnuit în agricultură şi creşterea animalelor. În caz contrar, nu se puote reproduce mucegai şi bacterii lactice, foarte delicate şi sensibile la mediul incojurator cele responsabile pentru caracteristicile organoleptice ale produsului.
Bacteriile lactice sunt indispensabile pentru producerea acestui tip de brânză, şi sunt similare cu bacilul dîn iaurt, Sunt prezente chiar mai mult  in acest  produs decat in cele care  le puteti achiziona din farmacii şi utiliza ca anti diareeice.
Mucegai sunt responsabile de  caracteristice urme verzuie, aparţin speciei "Penicillium roqueforti" de care să ne amintim de subspecia "glaucum" şi "weidemannii", rude ale mai faimoasa "Penicillium notatum" şi "chrysogenum", din care este ricavat penicilină.
Foarte bogat in vitamine si minerale, contine o cantitate semnificativa de proteine nobil şi de procentul de grăsime nu este deosebit de mare în comparaţie cu alte brânzeturi.
Aromă şi gust inconfundabil, de asemenea, deosebit de atractiv pentru disappetenti bolnavi de boli cronice si neoplastic, deşi sunt in tratament de chimioterapie, aşa cum a demonstrat prin teste efectuate recent de către dr xxxxx la unitate operativă de Gastroenterologie, Institute de Cancer din Genova, este acum, de asemenea, folosit pentru o serie de teste  la un spital din Lombarda, care este specializat în terapia de reabilitare în domeniul cardiovascular.

În concluzie, putem spune că Gorgonzola este un aliment unic şi extraordinar pentru istoria sa, pentru nutritivă şi proprietăţi antioxidante, datorita caracteristicilor sale organoleptice de autenticitate, de digestibilitate sa şi potenţialul său mare în bucătărie

Valori Nutritionale pentru 100 g

K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Colesterol mg
Grasime g
Fosfor mg
330
1375
19

70
<20
360


Toate informaţiile citite pe acesta pagina de blog ar trebui să fie luate în considerare doar orientativ.


luni, 2 iulie 2012

ŞTIŢI DESPRE PIPER?



Piper: alb, verde, negru
Piperul  sunt fructele unei  planta (piperacea) tipica din ţările tropicale.
În toată lumea există aproximativ 700 de tipuri de piper.
Începând cu al treilea an planta de piper începe producţia de fructe şi recoltarea are loc de două ori pe an.

Planta de piper
Planta de piper,  poate ajunge la o înălţime de 10 metri, dar pentru motive comerciale,  se mentine la o înălţime de cca 3/4 metri. Pentru a creste are nevoie de umbră şi multă apă (nu stagnantă).
Fiind o liană,are  nevoie de un tutore (implant de susţinere) şi să fie cultivata pe terenurile de pe dealurile.
Piperul alb, negru, şi verde, sunt fructe aceleiasi plante.
Piperul  verde, este fructul încă necopt. Este recoltat şi prelucrat cu  trei tehnici:
liofilizare, tehnica mai scumpa, dar  permite să menţină aroma de piper la stadiul de origine.
Apoi, există  uscare cu aer cald, şi  stocare a apei.
Piperul verde este potrivit pentru  sosuri sau deserturi.
Piperul alb ajuns la maturitate, se curăţă prin imersie timp de mai multe zile în apă, şi numai miezul  este comercializat.
Piperul alb, in general mai  aromat ca  cel negru, este recomandat a fi folosit  crud dat prin rajnita sau pisat  în mojare cu condimente.
Piperul negru însuşi  ajuns la maturitate deplină, este lăsat să se usuce la soare si astfel capătă culoare.
Aroma generală a piperului este influenţată de sol şi de originea plantei. Piperul este condimentul  cel  mai răspândit şi utilizat în lume, după sare.

TIPURI DE PIPER (o parte)


CLIK AIC
Piperul roz-Piper rosu de Curapipe, Maruizius
Originar din America de Sud, fructele  rosii sunt produse  dintr-o planta înalta  până la 15 m.
În toamna fiecarui  an, devin moi si  sunt colectate pentru a fi puse la uscat.
Piperul  roz are un parfum intens, recomandat  pentru carpaccio de peste, supă de peşte. Imbunătăţeşte aroma.
Piperul  rosu decoreaza cu arta preparatele din carne.


Piperul verde, vaniliat Borneo
Piperul verde cules atunci când este necopt, este foarte aromat, uşor picant, cu un usor gust de menta proaspata, este amestecat cu vanilie planifolia.
Piperul  rotunjit are nota  dulce si este excelent pentru carne sau peşte
Pentru aroma sa pronunţata şi originala,deja pisat, este recomandat  in stare pura cu ulei de masline  extra virgin, şi pentru  a fi folosit ca o baza pentru sosuri de carne sau pe fileuri de peşte


Piper din Penja Camerun (alb-negru verde)
Este considerat de cele mai celebre restaurante ca cel mai bun piper din lume.
Calitatea acestuia este dat de un sol vulcanic bogat şi generos din regiunea Penja din Camerun. Selecţia  boabelor recoltate cu mâna este în funcţie de tradiţiile ancestrale ale locului. (Se utilizeaza  sita din lemn  tip cautatorii de aur)


Piper alb Muntok Indonezia
Piperul alb Muntok este  originar din insula Bangka (Sumatra - Indonezia).
Astăzi, piperul  alb  Muntok este piperul de referinţă  pentru bursa de mirodenii din New York.
Gustul  picant cu note aromate, merge la toate tipurile de feluri de mâncare.
Potrivit pentru paste cu sosuri albe sau de peşte (spaghete cu vongole).


Piper alb Sarawak Templul Hong San
Piperul alb, Sarawak, este originar din Borneo si este un piper foarte aromat, cu note de mosc dulce  şi o culoare intensă de gri.






Piper de Calugar, Europa de sud
Piperul de Calugar este similar, dar de culoare gri, cu piperul  Szechuan (China), este originar dîn Marea Mediterană utilizat de către călugări ca un ajutor pentru a stabiliza ciclurile la femeie. In general ajuta la reechilibrarea  hormonala, care  permite femeilor  o mai bună pregătire pentru sarcina. (utilizat pe scară largă în medicina alternativă) este folosit ca un piper întreg sau macinat pentru  toate felurile de mâncare. De gust amarui este recomandat in feluri de mancare cu gust puternice.


Piper de Cayenne din Mexic
Scara picant 1-10: clasa 8
Piperul  de cayenne, este un condiment originar din America de Sud.Este cunoscut în forma de praf. Nu este recomandat în combinaţie cu piperul negru. Cu putere de anestezic, în domeniul medical este, de asemenea, utilizat pentru  durerile  reumatice şi musculare.


Piper din Guineea  Malagetta
Fructele plantei  "Aframomum Meleguetta" similare cu cardamon sunt  numite, de asemenea, boabele paradisului.
Cu un gust unic, aroma sa este între piper şi nucşoară.
Merge bine cu dovlac, vinete, orez, peşte sau miel.
Ideal pentru paste umplute cu peşte



Piper de Jamaica piper garoafa
Piperul  de Jamaica este aproape exclusiv  un produs de consum la nivel mondial în insula Jamaica.Are caracteristica de a combina aromele de scorţişoară, cuişoare,nlcuşoară, piper  într-o singura boaba.Recomandat pentru toate noile creaţii culinare, de la dulce la sarat. Pisat este ideal pentru salate de fructe.
Se recomandă o pisare uşoară in mojar  de lemn înainte de a-l introduce în rajnite.Poate fi combinat cu inghetata


Piper tasmanian
Piperul  tasmanian, piper  exotic şi rar, se colectează în cantităţi mici, de pe  dealurile din Tasmania.Este încă  recoltat de mâna de catre  populatia autohtona şi utilizat de către aceştia în bucătăria lor primordială.Cu boabe foarte mari, are un  intens parfum floral de trandafir sălbatic.



Piper din Cubeba, insula Java (Indonezia)
Piperul din Cubeba (Piper cubeba) a fost descoperit de Jahn Parkinson, într-una din călătoriile sale pe la  mijlocul anului 1600. Este caracteristic pentru acesta faptul  de a avea o coadita la fructe (bobe). Cu o înaltă calitate de ulei esential (7-18%), dar concentraţie scăzută de piperina (0,4%), este un piper cu gust  dulce cu nuanţe de cardomom si cuisoare, retrogustul  este o savoare de mentolat. De gust cald merge la toate tipurile de preparate. Este un excelent antiseptic si, de asemenea, utilizat pentru tratamentul  tractului respirator. Recomandat pentru cei care doresc un piper lejer si cu un gust aromat intens. Ideal pentru paste umplute cu carne (de exemplu, ravioli)



Piper Selim din Senegal
Piperul  din Senegal, a fost utilizat pe scară largă în Europa, până în anul 1500, dar inlocuit în anul  1600 de către negustorii veneţieni cu piper negru tipic din India, cunoscut si astăzi. Numai în perioada celui de-al doilea război mondial, a avut o renaştere, ca un înlocuitor de piper negru, din cauza unor  dificultăţi evidente în importul din India. Piper tipic din Africa tropicală, are o aroma hotărît picanta, uşor afumata, şi cu un retrogust de nucsoara. De utilizat pisat direct în coacere. Aroma puternică vine de la teaca şi nu din boabele din interior.



Piper Szechuan  rosu/Fagara- Mirodene Chineseste
Piperul  Szechuan mai este, de asemenea, numit Fagara.Nu este de fapt un piper, si mai degrabă o  teaca de culoare roşu inchisa din China. După îndepărtarea  boabelor mici din interior care sunt amare, tecile sunt uscate la soare. Cu o aromă răcoritoare şi un indiciu de aroma de lamaie, este perfect în pregătirea  cremei de anghinare sau sparanghel, dar chiar şi mai surprinzător cu peşte , sau carne. Ideal pentru mousse de ciocolata, serbet sau ananas. Să recomandă de a folosi teaca de piper Szechuan chiar înainte de servirea preparatelor. Ideal cu salata de paste.



Piper verde de Sichuan / Sancho-Mirodene Chineseste
Piperul verde de Sichuan mai  este, de asemenea, numit si Sancho. Nu este de fapt un piper, si mai degrabă o teaca de culoare verde închis din China. Gustul şi utilizarea este aceeasi  cu mirodene Fagara.





Piperul negru din Vietnam
Piperul  negru din Vietnam, potrivit celor mai recente statistici de producţie, va fi piperul de referinţă pentru un viitoarele  pieţe bursiere mondiale
Aroma medie, echilibrata, cu un raport greutate / volum mediu fără ambiţii speciale, este un piper potrivit pentru consumatorii mari (carmangerie etc), care are o utilizare zilnica foarte  mare.



Piper negru Lampong.
Piperul negru Lampong este un piper originar din Indonezia
Acest piper are caracteristica de a avea un gust  picant sec, dar cu un raport greutate/ volum mai lejer, deosebit de potrivit pentru rajnite de piper cu mecanismul din metal. Piperul negru Lampong este considerat un piper uşor şi este piperul negru de referinţă  al regiunii indoneziene



Piper negru Malabar
Piperul negru de Malabar, este  absolut unul dintre cele mai bune piper din lume, aroma tipică de piper, este marcat. Savore foarte puternic şi agresiv, cu o structura foarte compact (560 g / litru), se recomandă doar cu un mecanism de rajnite din ceramică este considerat piper de referinţă în India.



Piper negru Tellicherry
Piper negru Tellicherry este considerat printre cele mai bune selectii de piper din lume. Acesta este piperul  negru cel mai folosit în Italia, în formă comună. De origine indiană (regiunea Thalassery) este de culoare roşiatică  foarte inchis, foarte aromat şi uşor picant. Se recomandă în toate felurile de mâncare.
Recomandat macinat  in momentul  servirii preparatelor.
Ideal asociat  cu paste  pe bază de sos de rosii ( roşii cherry), proaspete sau din conserve.Îmbunătăţeşte toată tipurile de carne pe gratar



Piperul negru Sarawak
Piperul negru Sarawak, este originar din Borneo.  Acest piper are caracteristica de a avea un gust picant sec, dar care tinde să estompeze  aroma tipica de piper, foarte repede.
Piperul negru Sarawak, este considerat un piper uşor, foarte popular în Europa de Nord.Se gaseste pe piata şi  în bazinul Mării Mediterane



Boabe de piper verde deshidratat din India
Piperul  verde indian, ales atunci când este crud, este foarte aromat, uşor picant, cu un indiciu de menta proaspata.
Se pote stoca în saramură, sau adăugat  crud  în rasnite..
Pentru aroma sa pronuntata, se recomandă să se combina cu ulei  de seminţe oleaginoase, şi de a fi folosit ca baza pentru sosuri de carne.



Piper Voatsiperifery din Forest Mascareigne
Piperul  Voatsiperifery este un fruct de planta tropical din  Tsiperifery la sud - est de Madagascar şi este recoltat de mână femeilor din satele din inima pădurii Madagascareigne.
Voatsiperifery, este un piper foarte aromat si merge bine cu carnea roşie şi de miel.
Neegalat în aroma, merge cu salata de fructe de culoare rosie (capsuni, zmeura ...).



Piper din Bengal, Jaborandi- Piper longum
Piperul  lung din Bengal, este originar din India si  este acum mult mai răspândit în Asia şi Africa de Nord.
Cu un miros dulce, are la inceput un gust de piper negru, dar  mult mai puternic.
Piperul  lung este folosit pentr toate preparatele. (De asemenea, si ca  formă de decor)
Utilizat în forma sa întreaga direct în tigaia cu sos, sau tăiat cu foarfeca şi pus în rajnita.




Proprietăţile piperului
Piper are proprietati diuretice, antiseptice, şi anti-inflamatorii.Dar pentru cei care suferă de ulcer, gastrita, hipertensiune arterială şi hemoroizi, utilizarea  piperului nu este recomandată.
Boabele de piper negru sunt  bogate in taninuri, amidon si alcaloizi (piperina), oleorăşini, uleiuri esenţiale, proteine ​​şi minerale. de mulţi ani, extractul de piper negru este folosit în medicina ayurvedică.
Piperina, o substanţă găsită în piper este considerata foarte utila în asimilarea de elemente nutritive, în cazul lipsei de absorbţie sau ca urmare a dietei sau a unui regim alimentar dezechilibrat.
Acţiunea piperului poate fi văzuta, de asemenea, în controlul greutăţii, cu stimularea de termogeneza. Aceasta promovează, de asemenea, secreţia gastrica si ajuta digestia, dar  nu trebuie să excedeze consumul  zilnic al acestui condiment.

TABEL NUTRITIONAL

pentru  100 de grame de piper


K. Calorii
KJ
Proteine g
Carbohidrati g
Apa g
Grasime g
Fibre g
251
1050
10,39
63,95
12,46
3,26
25,3

 Piper este recomandat NUMAI macinat in momentul, .


Toate informaţiile citite pe acest pagina de blog ar trebui să fie luate în considerare doar orientativ.




Bucătăria regională italiena



Bucătăria italiană regională se distinge prin utilizarea unor metode de preparare, ingrediente şi  gătit foarte diversificate, nu numai în  cadrul aceleiasi regiuni, dar şi între diferite regiuni. Acesta este rezultatul  dominaţiei străine, diferenţelor  climatice şi comerţului  dezvoltat de-a lungul secolelor. Un scurt ghid pentru bucătăria regională italiană, în căutare de tonuri tipice din zonă , cu un accent pe preparatele regionale, mai comune.

Bucătăria regională - caracteristici şi contradicţii

Chiar dacă oamenii din afara  Italiei vorbesc de o singura bucătărie italiană, italienii fac o distincţie clară între diversele  bucătării regionale. Bucătăria regională  din munţii  Lunigiana, în apropiere de Lucca,  de exemplu, diferă foarte mult de bucătăria din muntii din Casentino, în apropiere de Arezzo, deşi ambele sunt in Toscana. Pe scurt, cu toate că Italia este o singura ţară, ar putea fi mai bine văzută ca o serie de state mici, fiecare cu propria sa istorie, cultură şi bucătărie.
Bucătăria italiană este, în primul rând o bucătărie regională.
Niste exemple:
Pentru a sărbători Crăciunul, locuitorii din oraşul toscan Siena se bucura de Panforte, un dulce  facut din portocale, cedro şi migdale şi îndulcit cu miere, din epoca  Evului Mediu, şi Ricciarelli, biscuiţi din migdale şi ouă. In perioda de Crăciun, toate barurile şi  patiseriile  cu mândrie  le  pun la vedere.  În Florenţa, care este la o distanta de o jumătate de oră de masina de  Siena, nu este uşor să cumperi Panforte şi Ricciarelli, cel puţin proaspat facute, iar florentinii sunt dornici să sublinieze că aceste produse sunt din Siena.
Friuli Venezia Giulia, are multe legături cu Europa Centrală, şi, în consecinţă, bucataria include ingrediente care nu sunt găsite  în mare parte in restul Italiei. Varză acră(crauti), de exemplu.Faptul că locuitorii din zona muntoasa de mai sus, Trieste,o combina cu fasole şi cartofi pentru a face JOTA, o supa de fasole neobişnuita, dar gustoasa este una dintre felurile de mâncare locale. JOTA cu varza murata se face si  în Gorizia, aproximativ 40 de km distanţă, în care se adaugă, de asemenea, orz, dar dacă veti continuă pana la Cormòns, la câtiva km, veţi găsi brovada facuta cu napi in loc de varză. Şi dacă veţi continua pana la Udine, nu mai mult de 30 km, localnicii spun că aceasta este un fel de mâncare dîn străinătate şi preferă să nu-l găteasca.
Motivul pentru această fragmentare a  bucatariei este simplu: cu excepţia  nobilimii şi clerului, înainte de al doilea război mondial, majoritatea italienilor nu au  avut bani pentru a călători, şi, prin urmare, fiecare oraş şi fiecare vale a păstrat ceva unic. Oraşe, sate, văi: toate oraşele si-au menţinut o identitate unică, chiar şi în bucătărie. Prin urmare, atunci când vine vorba de bucătăria regională, este o idee bună de a păstra în minte că suntem într-adevăr  in fata unei  serii de mâncăruri locale,  dintre care fiecare este conectata cu cei din jurul lor.
Deşi acum utilizarea  uleiului  de măsline extravirgin este popular în intrega Italia, acest lucru nu a fost întotdeauna adevărat. Cu excepţia unor zone din apropierea lacurilor unde apa exercita o influenţă climatica moderatoare, in  nordul Italiei, este prea frig pentru cultivarea arborilor  de măsline, şi, în consecinţă, majoritatea populatiei foloseste  unt pentru gătit. În mare parte din sudul Italiei şi in insule, pe de altă parte, populatia gateste cu ulei de masline. Cu toate acestea, mai mult a fost folosita slănina (în Campania, Basilicata, Abruzzo, Calabria), până de curând. În perioada de dinainte de industrializare, pastele  uscate făcute  manual cu grâu dur, apă şi un praf de sare (spaghete, rigatoni, şi aşa mai departe), au fost mai uşor  facute, şi, astfel, mai populare în sud, unde temperaturile mai calde şi lumina de la soare cu mai mult  durată în timpul zilei accelera procesul de uscare  a pastelor. Şi, într-adevăr, deşi există în prezent fabrici de paste uscate in întreaga lume  primatul  in  cele mai bune paste uscate este in  sud. Centrul şi părţi din Italia de Nord (Emilia Romagna şi Piemonte, în special) sunt cunoscute pentru  pastele  proaspete făcute cu ouă, făină şi sare, de exemplu, tagliolini, tagliatelle, sau pappardelle, care sunt toate în formă de paste plate. Centrul şi  Nordul sunt, de asemenea, cunoscute  pentru pastele  umplute, cum ar fi ravioli şi tortellini, şi puteţi să găsiţi acel tip de paste în zone în care în mod tradiţional, sau pana de curand, nu s-a mâncat multe paste, de exemplu, Lombardia.Ce mananci in zonele din nord, unde pastele  nu sunt la fel de populare? Mamaliga, de exemplu care a fost alimentul de bază al celor săraci, şi risotto, făcut cu soiuri  diferite  de orez, cum ar fi Arborio, Carnaroli, Vialone Nano: ​​toate din Nord.
In partea de sud este mult mai cald şi are un sezon de creştere şi recoltare mult mai lung decât in Nord. Prin urmare, legumele care se dezvolta în condiţii mai calde, în special roşiile, sunt mai populare în  Sud, care are  o bucătărie regionala  cu multe feluri de mâncare cu sosuri  de roşii decât de Nord. Printre legumele din sud sunt vinetele, frigiarelli, cime di rape si broccoli. În nord,sunt culturile de legume cele mai potrivite pentru temperaturi mai scazute si necesita mai putin lumina soarelui, de exemplu, varza,  cavolo nero, cardi, şi radicchio.

Bucataria regională.- influenţele străine
Având în vedere poziţia sa în centrul Mării Mediterane, Italia este la  o răscruce de drumuri, şi multe puteri străine si-au lăsat amprenta. După cum s-ar putea aştepta, există un pic de influenta franceza (bucătăria regională franceză, nu, haute cuisine), în zonele din Liguria, Piemont şi Valle d'Aosta la graniţa cu Franţa şi influenţe austro-ungare în Veneto, Trentino Alto Adige şi Friuli Venezia Giulia. Există, de asemenea, influenta spaniola, în special în Milano, care a fost  sub dominaţia spaniolă  pentru o perioadă de timp. Influenta spaniola a fost simţita,  de asemenea, şi în partea sudică,  a Italiei, care a fost condusa de Bourbon până la unirea de la mijlocul anului 1850, şi în Sardinia, care a fost determinata în mod direct din Spania pentru  ceva timp. Veţi găsi o influenţă britanică în Toscana, în cazul în care  Fiorentina friptura clasica şi zuppa inglese au fost iniţial pregătite pentru colonia engleză semnificativă  stabilita  în Toscana, în 1800. Şi veţi găsi influenţei evreieşti in Roma, datand din 1500, când evreii care fugeau de Inchiziţie s-au refugiat în Oraşul Etern. În cele din urmă, în Sicilia, este un amestec fascinant de influenţe romane şi arabe, datând de la momentul în care Sicilia a fost o provincie araba, şi, mai recent, datorita schimburilor  comerciale cu Africa de Nord (cuşcuş, de exemplu). Pe scurt, bucătăria italiană regională este la fel de bogata ca solul si populatia sa, iar acest lucru înseamnă că există mai multe delicii care trebuie sa fie descoperite.
Italia de Nord se distinge de restul peninsulei din mai multe motive. Cele mai multe dintre reţetele tradiţionale italiene din nord folosesc  unt, mai degrabă decât uleiul de măsline, deşi există mai multe tipuri de paste umplute, cu excepţia cazului  Emilia Romagna şi Liguria, unde cultivarea  copacilor  de măslin este deosebit de extinsa. Utilizarea de unt îmbunătăţeşte  gătitul regional de mamaliga si risotto, şi în timpul iernii, oferă spaţiu pentru prepararea de supe bogate.

Bucataria regională. din Nord
In Nord în special, Piemonte şi Emilia Romagna,se intalnesc  excelente rase de bovine adecvate pentru producţia de carne şi lapte,  şi chiar excelente  rase porcine şi ca rezultat, carnea de miel şi alte animale joacă un rol minor. Preparatele  variază de la fiert la prajit, brasati şi coacere umeda. Acest ultim caz, este comun pentru bucătari din nord unde se  folosesc  rosii  mult mai puţin, preferând utilizarea vinului  sau supa lichida, şi pentru a spori aroma, se utilizeaza  ierburi aromatice tocate. Rezultatele pot fi foarte elegante, şi acelaşi lucru este valabil pentru arrosti, în special cele in care iarna sunt umplute cu legume
În partea de nord există, de asemenea, o varietate uimitoare de peşti: anghile de Comacchio, la sud de delta fluviului  Po, in timp ce zonele de coastă oferi midii şi scoici, lacurile  şi căile  navigabile interioare furnizeaza o varietate de peşti de apă dulce si în plus raţe şi alte păsări sălbatice.

Bucataria regională. din Centrul Italiei
După cum s-a menţionat, în centrul Italiei, verile sunt mai calde şi  mult mai  lungi decât cele din Nord şi, prin urmare, predomina  mâncărurile  făcute cu roşii.In acelaşi timp, iernile sunt reci în zonele  centrale, ceea ce face posibila  cresterea de  legume cu frunze care sunt mai bune dupa inghet, de exemplu, frunzele de cavolo nero. Deşi există brasati şi stufati din carne, in marea parte din centrul Italiei, punctul culminant al unei mese traditionale  va fi un platou mixt de carne arrosto sau la gratar, cu păsări de curte, carne de porc, carne bovina  şi, în special în Toscana,în care bovinele din rasa chianina din care se obţine faimoasa Fiorentina, păşuneaza.
În Lazio, mâncărurile  traditionale   vor  fi bazate pe carnea de miel, a cărei creştere este bine dezvoltata si în Umbria şi Marche.
Si bucătăria regională din centrul Italiei  are o tradiţie bogată in specialităţi agricole, cu multe culturi, care sunt dificil de  găsit în altă parte, cum ar fi  alac, o  veche  cereala cultivata  de către romani, şi sofran, a cărui aromă speciala  imbunutateste mai multe feluri de mâncare tipice locale. Zona, care este aproape în întregime de deal sau de munte, are, de asemenea, arbori masivi  de castani, care se ridica pe pante. Castanele  au fost pe vremuri unul din produsele alimentare de bază ale  săracilor  şi chiar şi acum castanele  arrosto sunt un minunat fel de mancare de iarna, precum şi feluri de mâncare făcute  cu făină de castane proaspete.

Bucataria  regională  din Sud
Bucătăria regională din sudul Italiei este ca ţara sa de origine: bogată în contraste. Pe de o parte este cea mai săracă zonă a Italiei, de fapt, in trecut  cea mai mare parte a populaţiei a folosit aproape exclusiv o dieta vegetariana bogata in legume si paine sau paste. În altele, nobilimea a fost extraordinar de bogata si  se bucura de o dietă bogată şi extrem de rafinata.Comparativ cu nordul şi centrul Italiei există o utilizare mai mare de paste uscate, dar se bucură, de asemenea, de supe facute cu legume,  paste cu sos de peste. În termeni de carne, deşi există bovine,  Sudul  este cunoscut în istorie pentru ovine,  miel şi ied, care joaca un rol mai important în dieta. Peştele contribuie puternic în dieta de bază, şi într-adevăr, în multe zone de coastă domina.
Chiar şi brânzeturile din Sud sunt demne de remarcat, dar tind să fie limitate, de exemplu, la caciocavallo şi la provolone, deşi există o excepţie splendidă: mozzarella.
În cele din urmă,dulciurile din sud tind să fie mult mai bogate in grăsimi şi zahăr decât cele preparate  în nord.